Despre divele presei tabloide

„Există trei lucruri care fac din diva românească o entitate discutabilă, când nu falsificată de-a binelea. Aceste trei lucruri sunt sexualitatea despletită, omniprezenţa şi vulgarizarea. În mod normal, ele contrazic ideea de divă şi respiraţia ei publică. (…) Nu trebuie omisă sălbăticia cu care presa cancanieră din România a compromis noţiunea de divă. Vocabula în sine a fost golită de conţinut. Mai bine zis, conţinutul iniţial i-a fost scobit şi aruncat, iar în locul lui a fost îndesată o pastă promiscuă. Ceea ce revistele de rigolă numesc astăzi «dive» sunt personaje care, de cele mai multe ori, nu pot trece un examen de ţinută publică. Dovezi? Le găsim la orice răsfoire a publicaţiilor în chestiune.”

Paraschivescu, R. Diva din Carpaţi. Între studio şi mahala. Esquire România, nr. 3/2015, p. 55.

__________

Notă: Diva este, potrivit DEX 2009, o cântăreaţă sau artistă celebră de teatru ori de cinema.

Anunțuri

Despre credibilitatea presei

„Presa s-a făcut vinovată, încă de la originile ei, de practici abuzive. O butadă greu de atribuit spune că ziarele de odinioară publicau adevărul pe prima pagină, ceea ce era posibil sau probabil pe a doua, zvonurile pe a treia şi minciunile pe celelalte. Greu de apreciat cât progres moral a făcut de atunci breasla jurnaliştilor, dar cert este că el există.”

Vasas, F., Ulmanu, A. 2005. Cum (nu) se scrie o ştire. Manual de Jurnalism – tehnici fundamentale de redactare, vol. 1, p. 209. Polirom.

Jurnaleza

„(…) creăm uneori propriul nostru jargon, jurnaleza. Aproape orice crimă devine, în scrisul nostru, abjectă sau oribilă, atunci când nu este cutremurătoare ori abominabilă, orice accident devine tragedie, chiar şi atunci când accidentul este tratat drept sinonimul perfect al incidentului, fiecare viol este săvârşit cu bestialitate, ca şi cum el ar fi, de regulă, un gest de tandreţe, victimele zac într-o baltă de sânge, deşi un copil din ciclul gimnazial învaţă că un om are vreo cinci-şase litri, adică mai puţin de-o găleată, avertismentele sunt, invariabil, serioase, semnaleleclare, crizelegrave, tragediilecumplite, furtuniledevastatoare, peisajelerustice ori pline de culoare, beţivul notoriu, atunci când nu se află sub influenţa băuturilor alcoolice, ofensivasusţinută, atacul violent, şirullung, magnatulmare, cu venituri exorbitante ori putred de bogat, recidivistulpericulos, protestatariivehemenţi, raidulsurpriză, bătaiacruntă, risculridicat. (…)”

Vasas, F., Ulmanu, A. 2005. Cum (nu) se scrie o ştire. Manual de Jurnalism – tehnici fundamentale de redactare, vol. 1, p. 203-204. Polirom.