Reţinerea actului de identitate drept garanţie e ilegală

Ai chef să te plimbi cu bicicleta, să zicem, dar n-ai una, aşa că varianta cea mai la îndemână este să apelezi la serviciile unui centru de închiriere.

Ajungi la un astfel de centru şi ţi se cere să laşi actul de identitate la ei pe toată durata închirierii – o garanţie că nu-ţi vei însuşi bicicleta pe nedrept. Pare o cerere de bun-simţ, nu-i aşa? Poate. Dar legală cu siguranţă nu-i.

Şi când spun asta mă bazez pe prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 97/2005, în care scrie că este interzisă darea, primirea sau solicitarea actului de identitate drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri, de către persoanele neautorizate.

Actul de indentitate NU poate fi reţinut în alte cazuri în afară de cele precizate în respectivul act normativ – adică dacă actul conţine alte modificări, adăugări sau menţiuni decât cele prevăzute de lege, dacă eşti reţinut, arestat preventiv sau eşti la închisoare ori dacă eşti internat în instituţii de reeducare şi de protecţie socială.

Cu toate astea, ne întâlnim la tot pasul cu situaţii în care diverse asociaţii, organizaţii, societăţi comerciale etc. ne cer actul de identitate drept garanţie. Exemplele sunt multe, n-o să insist (închirierea de biciclete, schiuri, ATV-uri etc.).

Aşa că ce-i de făcut?

Sesizări la organele competente

Nu sfătuiesc pe nimeni să tolereze reţinerea actului său de identitate, iar varianta cea mai la îndemână e sesizarea organelor competente să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni în acest caz. Altfel e cam greu să dispară această practică ilegală.

Sesizările se pot face atât la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, cât şi la poliţie (indiferent că e vorba de Poliţia Română sau Poliţia Locală), după cum mi-a spus un reprezentant al Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (Ministerul Afacerilor Interne).

Amenda nu-i mare. Vorbim de o sumă cuprinsă între 75 şi 150 de lei, dar presupun că numărul mare de astfel de amenzi poate duce la dispariţia practicii.

Alternative la reţinerea actului de identitate

Temerea cea mare este faptul că unii indivizi mai neserioşi vor fura bunurile pe care le-au închiriat. Aşa este, nu pot să neg asta. Dar există şi alte variante de a te asigura că prinzi hoţii.

Două exemple în acest sens le-am primit de la Biroul juridic al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova: încheierea unui contract de dare în folosinţă sau a unui contract de închiriere pentru bunul aflat în discuţie. Aceste contracte conţin datele (mai mult decât) necesare identificării hoţilor.

Am întâlnit cazul unei asociaţii din Bucureşti care încheia cu utilizatorii contracte de dare în folosinţă. Cu toate astea, solicita şi reţinerea actului de identitate. O măsură suplimentară lipsită de sens, zic eu, lăsând la o parte încălcarea legii.

Normal că pot exista persoane care să completeze contractul cu date personale false, dar de-asta există reprezentantul asociaţiei care se ocupă de hârţogăraie, nu-i aşa? Nu-i greu să ia fiecare contract şi să verifice pe loc dacă aceleaşi date personale sunt trecute şi în actul de identitate. Şi uite aşa scapi de nevoia de a reţine ilegal actele de identitate.

Acum totul depinde de fiecare în parte. Eu, unul, n-am încredere să-mi las actul de identitate pe mâinile unor necunoscuţi. Îmi este prea greu să tolerez situaţia, aşa că vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi la fel.

Atrageţi atenţia că este o practică ilegală şi refuzaţi să lăsaţi actul drept garanţie. Dacă nu se rezolvă problema aşa, atunci trebuie să faceţi o sesizare.

Eu n-am nimic împotriva asociaţiilor, organizaţiilor, societăţilor comerciale etc. care închiriază diverse bunuri, unele făcând-o chiar pe degeaba. Dar hai să respecte şi legile în timp ce fac treaba asta.

Proiectul privind exploatarea de la Roşia Montană: De la iniţiere la respingerea definitivă

foto_protest_6oct13
Foto: Oameni protestând faţă de exploatarea minereurilor auro-argentifere de la Roşia Montană | Bucureşti, 6 octombrie 2013.

Proiectul de lege privind Roşia Montană a fost respins de ambele Camere ale Parlamentului.

Despre luarea în discuţie a proiectului de către Guvern am aflat după ce a fost aprobat, pentru că actul n-a figurat pe agenda publică a şedinţei din 27 august 2013.

La cinci zile distanţă (1 septembrie) au avut loc şi primele proteste stradale, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Probabil că pentru mulţi vor fi greu de uitat voltele lui Victor Ponta. Iniţial era împotriva exploatării de la Roşia Montană, apoi Guvernul condus de el a aprobat proiectul de lege care permitea începerea acesteia. Şi, după ce i-a dat undă verde în Guvern, a spus că va vota împotriva proiectului din postura de deputat. Ameţitor.

Cert e că au urmat multe proteste şi marşuri şi din cauza controverselor a fost făcută o comisie specială comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru a fi avizat proiectul.

Drumul proiectului de lege a început la Guvern (august 2013) şi s-a terminat la Parlament (iunie 2014), acesta fiind, în final, respins.

» În infografia de mai jos poţi vedea procesul legislativ al proiectului de lege privind Roşia Montană (click pentru mărire).

Infografie - proces legislativ proiect Roşia Montană

Dacă vrei să vezi şi alte infografii făcute de mine, urmăreşte tag-ul „infografie”.

Cazurile de corupţie se pot sesiza de pe smartphone sau tabletă

A venit momentul Generaţiei Y să arate cât de mult îşi doreşte să dispară corupţia din România.

De-acum, situaţiile în care eşti nevoit să dai şpagă şi cele în care eşti victima unor abuzuri pot fi reclamate direct de pe smartphone sau tabletă. Aplicaţia care îţi permite să faci treaba asta se numeşte InfoCorupţie.

Aplicaţia îţi oferă trei variante: să suni la telefonul verde anticorupţie şi să faci o reclamaţie, să scrii o petiţie la care vei primi un răspuns oficial în 30 de zile sau să raportezi online cazul de corupţie.

» Aplicaţie gratuită || Sisteme de operare: Android, iOS || Dispozitive: smartphone, tabletă

Trei zile consecutive fără curent în Breaza

Prima zăpadă mai serioasă care a căzut în Breaza a fost echivalentă cu o întrerupere totală a curentului.

Şi nu doar pentru câteva ore în şir, aşa cum s-au obişnuit deja oamenii din zonă, ci pentru trei zile consecutive: alaltăieri (ziua alegerilor parlamentare), ieri şi azi. Abia de câteva ore s-a rezolvat situaţia.

Noi am fost norocoşi. Tata s-a gândit acum câteva luni să ia un generator şi am avut curent cât de cât, plus că am avut şi apă, gaze, căldură. Dar ceilalţi care n-au fost la fel de norocoşi oare cum s-au descurcat?

Sigur, am înţeles partea cu transformatorul(oarele) ars(e), stâlpii şi copacii căzuţi, celelalte oraşe şi comune în aceeaşi situaţie, dar de ce a durat trei zile ca să rezolve Electrica problemele astea?

Click aici!

Domnu’ Dan, prostirea poporului şi automartirizarea

Dan Diaconescu se strânge de gât cu mâna dreaptă în timp ce cu mâna stângă ţine o pancartă pe care scrie „Mă omoară Băsescu!”. Iar trist e că asta se întâmplă cu ajutorul unui mijloc de informare în masă: televiziunea.

E greu să găseşti altundeva încercări mai făţişe de prostire a telespectatorilor decât alea de la OTV. În ultimele luni, la „Televiziunea Poporului” nu s-au putut urmări decât aceleaşi subiecte, repetate la nesfârşit (cele mai multe fiind lipsite de dovezi sau argumente concrete): cum Partidul Poporului va salva ţara şi cum ciocoii de la putere trebuie daţi jos.

Postul lu’ domnu’ Dan a fost sancţionat de trei ori cu înjumătăţirea licenţei, de către CNA, pentru difuzarea de publicitate politică în afara perioadei de campanie electorală. Răspunsul lui Diaconescu? „Băsescu e de vină!”.

Captură foto de pe 10 aprilie, după a doua înjumătăţire a licenţei OTV-ului.

Acum, lichidatorul OTV-ului a decis scoaterea emisiunii „Dan Diaconescu Direct” din grila de programe, pentru că din cauza acesteia a fost sancţionat postul. Logica e simplă: dacă postul nu mai poate emite, creditorii nu-şi pot recupera banii, pentru că firma Ocram -cea care operează OTV-ul- e în insolvenţă. Răspunsul lui Diaconescu? „Băsescu e de vină!”.

Captură foto de pe 10 mai, după anunţul scoaterii emisiunii „Dan Diaconescu Direct” din grila OTV-ului.

În definitiv, văd că toate eforturile lu’ domnu’ Dan au o singură direcţie: automartirizarea în scopul obţinerii de cât mai multe voturi la alegeri. Partea cea mai nasoală e că mulţi iau de bune toate porcăriile omului ăsta şi îl susţin orbeşte.

Ne vorbim şi pe Twitter? Follow @Alex_Boiciuc

A doua tură pe la proteste

Am fost iar la protestele din Piaţa Universităţii. Am avut un curs la Facultatea de Chimie şi, dacă tot eram acolo, nu m-am putut abţine.

Mă învârteam prin zonă exact când au venit dinspre Arcul de Triumf unii dintre participanţii la mitingul Uniunii Social-Liberale.

Au fost iar prezenţi membri ai galeriilor echipelor de fotbal din capitală.

Încă nu pot înţelege de ce protestatarii apelează la cuvinte precum „fascism”, „comunism” sau „dictatură”.

Nu înţeleg de ce se strigă „Libertate!”.

Nu înţeleg de ce se strigă „Mitică, la puşcărie!”.

Iar pe Băse îl cam doare-n bască.

Am trecut şi eu pe la protestele din Bucureşti

Am fost şi eu ieri (o fugă) şi azi, pe seară, la Piaţa Universităţii, pentru a lua pulsul protestului anti-Băsescu chiar din mijlocul manifestanţilor.

Pur şi simplu m-am plimbat printre ei, am ascultat ce se vorbea, ce se striga şi ce mesaje erau transmise prin intermediul banner-elor sau pancartelor.

Am văzut surprinzător de mulţi copii. Unul de vreo 12 ani avea un steag al României în mână şi striga de zor „Jos Băsescu!”. Ceilalţi erau mai timizi.

Am văzut multă lume în vârstă, am văzut adolescenţi, am văzut tineri mai teribilişti care scandau exact la fel ca pe stadion (lipsă de creativitate sau obişnuinţă?).

Televiziunile de ştiri şi ediţiile electronice ale ziarelor nu au ratat niciun moment încă de vineri, de când au început protestele aici, în Bucureşti. Bloggerii, twitteriştii, facebookiştii au fost şi ei pe fază. Unii au filmat în direct cu ajutorul telefonului sau au oferit informaţii în timp real cu ajutorul Twitter-ului, unii au fost şi au făcut poze sau au filmat cu ce aveau. Alţii au stat doar la televizor. O bună parte nici nu ştiau de ce a ieşit lumea în stradă, iar mulţi nici măcar nu au fost interesaţi de evenimente.

Tot haosul poate fi rezumat cu o singură propoziţie: Fiecare cu ce-l doare. Şi cu un singur numitor comun: Traian Băsescu. Preferabil jos.

Am încropit un mic colaj din fotografiile şi înregistrările audio făcute de mine azi (când încă se protesta paşnic).

Românii sunt un neam de pirotehnicieni

În fiecare an, Miliţia spune că face eforturi susţinute pentru a preveni vânzarea de petarde şi artificii către oamenii de rând. Dar de fiecare dată astea ajung în mâinile tuturor, inclusiv ale copiilor.

În Breaza se găseau fără probleme petarde şi alte prostii interzise, la tarabele cu bălării de sezon sau la unele magazine.

În Bucureşti (cartierul Militari) am văzut copii de clasa a cincea care dădeau cu petarde în faţa şcolii generale la care învăţau.

În Ploieşti, ţiganii vindeau petarde şi rachete pe mijlocul drumului, în cartierele rău famate. După revelion, erau numai rămăşiţe de astfel de chestii pe majoritatea străzilor.

Oricum, cu ocazia trecerii dintre ani toţi devin pirotehnicieni autorizaţi, pentru că oraşele gem de bubuituri la tot pasul.

Totul se face pe sub mână (de obicei) şi nimeni nu vede, nu aude, nu ştie.

Am văzut pe multe forumuri că unora li se pare o prostie interzicerea vânzării de petarde, pentru că „la alţii nu e aşa”. Într-adevăr, dar poate că la alţii nu sunt oamenii aşa imbecili încât să se automutileze sau să-i rănească pe alţii cu pocănele de-astea.

Poate că Miliţia ar face bine să împiedice „importurile” încă de la graniţele ţării. Ar fi mai uşor decât să stea să vâneze apoi toţi vânzătorii neautorizaţi.

Exerciţiu de imaginaţie cu Kim Jong-il

Aveam un an la Revoluţia din ’89, normal că nu ştiam ce-i ăla comunism şi nici cum era pe vremea lui Ceaşcă. Tot ce ştiu e din poveştile lui tata, ale bunicii, ale altor cunoştinţe, din filme sau din mass media.

Însă, după ce am citit un text semnat de Cristian Tudor Popescu şi am văzut mai multe ştiri legate de moartea liderului comunist Kim Jong-il, nu m-am putut abţine să nu-mi imaginez cum ar fi fost dacă Ceauşescu apuca să moară de moarte naturală şi nu de gloanţele revoluţionarilor.

Românii l-ar fi plâns la fel cum o fac nord-coreenii pentru Kim Jong-il? Şi dacă da, de ce? De frică, de fericire mascată sau din iubire sinceră?

Patria Hoţilor Proşti

Aproape că uitasem de intenţia Poliţiei Române de a-şi face cont de YouTube. L-am descoperit aseară şi am râs cu poftă după ce am văzut următorul videoclip.

Percheziţia are loc în Prahova. Şi parcă te-ai aştepta la mai multă inventivitate din partea unor infractori care locuiesc în „Patria Hoţilor” (PH), nu?

Oricum, treaba asta mi-a adus aminte de o întâmplare hilară de acum mai mulţi ani, din Breaza. Era un tip care obişnuia să fure mâncare din beciurile/bucătăriile de vară ale vecinilor mei (a trecut şi pe la mine, nu m-a iertat). Lua borcane cu gogoşari, ţigări, golea oalele de ciorbă etc. În schimb, nu se atingea de nimic altceva.

Într-o zi a dat peste el menajera unor vecini mai înstăriţi de-ai mei. Da, ziua-n amiaza mare. Femeia s-a speriat şi prima oară s-a dus să cheme nişte cunoştinţe din apropiere, apoi şi Poliţia. Hoţul, om deştept de fel, a ales o variantă originală: în loc să fugă, s-a ascuns într-un şifonier, crezând că va scăpa. Normal că l-au găsit şi l-au scos afară. Întrebat ce căuta în casa aia, omul a răspuns simplu (şi poate chiar sincer) că se căca pe el şi că a intrat doar să folosească WC-ul.

Poţi să-l condamni? 😀