RHCP

În 2000 vedeam videoclipul piesei „Californication” şi descopeream trupa Red Hot Chili Peppers. Melodia încă se numără printre favoritele mele absolute.

În 2012 (astă-seară) i-am văzut pe viu pe băieţi interpretând piesa asta. Şi multe altele.

Mi-a plăcut. Multă energie, multă lume, muzică bună şi un stadion naţional pe măsură.

Anunțuri

Cumpără originalul

Ăsta e primul album original pe care l-am cumpărat din banii mei – La Familia – „Bine ai venit în paradis…”.

M-a costat vreo 33.000 de lei vechi şi sincer nu mai ştiu de unde am reuşit să-i strâng, dar ăia erau toţi banii pe care-i aveam atunci (1999). Am văzut caseta la un magazin din piaţa Brezei şi nu m-am lăsat păgubaş până n-am strâns destui cât s-o cumpăr.

De atunci, am cumpărat periodic albume originale care-şi meritau din plin banii, chiar dacă puteam să fac rost de melodii de pe Internet. Asta e cea mai bună modalitate de a-ţi ajuta artiştii preferaţi să-şi continue munca.

Vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi la fel.

Albumele mele preferate – Top 5

Pentru că muzica e importantă pentru mine, azi am zis să fac un Top 5 al albumelor pe care le-am ascultat cel mai mult în ultimii zece ani.

1. B.U.G. Mafia – „Băieţii Buni” (2003)

(albumul poate fi ascultat pe canalul de YouTube al trupei.)

2. Paraziţii – „Irefutabil” (2002)

(albumul poate fi ascultat pe canalul de YouTube al trupei.)

3. David Guetta – „One Love” (2009)

(melodiile de pe album care au beneficiat de videoclipuri se găsesc pe canalul de YouTube al lui David.)

4. Voltaj – „V8” (2008)

5. Coldplay – „Viva la Vida or Death and All His Friends” (2008)

Citeşte şi:

Cărţile mele preferate – Top 10

Filmele mele preferate – Top 10

Care-i diferenţa?

Care-i diferenţa dintre cele două videoclipuri de mai jos?

Primul (Sasha Lopez – „All My People”) e filmat în Cipru, în regia lui Alex Ceauşu. Al doilea (Sasha Lopez – „Weekend”) e filmat în Ibiza, în regia aceluiaşi Alex Ceauşu. Videoclipurile au apărut pe piaţă unul după celălalt.

Are rost să vorbim de originalitate?

Nana is coming

Am văzut că vine Nana în România pe 22 octombrie, în Silver Church. Foarte tare! Nu sunt un fan înrăit, dar omul are câteva melodii care chiar au rupt la vremea lor, adică în anii ’90, pentru că atunci a fost el în vână. Acum nu mai e mare lucru de capul lui. Părerea mea.

Dacă nu mă înşel, prima melodie din viaţa mea care mi-a plăcut cu adevărat a fost „He’s Comin'”, cântată de Nana (nu degeaba am fost dintotdeauna un fan al muzicii Hip Hop). Eram în Eforie Sud în vara lui ’97 şi îmi amintesc de parcă a fost ieri: eram cu familia la o vilă şi în fiecare noapte, înainte să adorm, auzeam foarte clar, dintr-un club din apropiere, melodia asta.

Dar nu e singura lui melodie şmecheră. „Darkman”, „Lonely”, „I Remember The Time” şi „Let It Rain” sunt la fel de şmechere. M-aş duce la concert şi numai pentru piesele astea. Dar tre’ să am şi partener de suferinţă… Asta e mai greu.

Remember: Bomfunk MC’s

Am citit un articol de pe Urban.ro şi mi-am adus aminte de trupa finlandeză Bomfunk MC’s. Mamă, mamă, ce sunet funky fresh au avut atunci când au apărut pe piaţă în ’99! Şi ce super-hituri au lansat!

Piesa „Freestyler” a fost pur şi simplu genială, eu şi tovarăşii mei nu ne mai puteam sătura de ea. Văru’ Mihnea reuşise să o tragă pe o casetă şi mergeam la el pe terasă sau la mine pe hol să o ascultăm. Îmi aduc aminte cum stăteam hipnotizaţi, cu urechile lipite de boxe şi încercam să înţelegem cât mai bine toate cuvintele.

Una dintre primele melodii pe care mi le-am tras pe o casetă, după ce am făcut rost de un casetofon propriu, a fost, evident, „Freestyler”.

Apoi, ţin minte cum stăteam pe Atomic, atunci când difuzau o emisiune cu top 20 parcă, aşteptând să văd videoclipul piesei „B-Boys & Flygirls”. Era emisiunea gândită în aşa fel încât să se difuzeze zece melodii din 20 şi, bă, nu ştiu cum dracu’ se făcea că mereu săreau melodia asta!

Ultimul lor material bun a fost „Hypnotic”. Păcat că trupa a intrat în anonimat.

Flipsyde revine

Flipsyde este una dintre trupele mele favorite şi, cred eu, este singura care a reuşit să îmbine cu succes Hip Hop-ul şi Rock-ul în ceva foarte comercial care să prindă la nivel internaţional.

Primul lor album a fost „We The People” (2005) şi a prins foarte, foarte bine. Piesele „Someday”, „Happy Birthday” şi „Trumpets” au fost nişte mega-hituri pe care le-am descoperit urmărind Viva Plus.

În 2009 a urmat al doilea material, „State of Survival”. Oribil. Au adus o gagică în ecuaţie şi au abordat un stil considerabil diferit faţă de primul album. A ieşit un dezastru. În fapt, băieţii au fost atât de dezamăgiţi de material încât în momentul de faţă preferă să uite de el (nu figurează în discografia de pe site-ul oficial).

Insuccesul s-a concretizat într-o rupere a colaborării cu casa de producţie Interscope Records. Acum, băieţii (scăpaţi de gagica aia) activează pe cont propriu. Au scos un maxi-single în mai, anul ăsta („Act Like A Cop Did It”) şi luna asta urmează să lanseze un EP: „The Phoenix”.

Cu cele două piese de pe maxi-single au reuşit să-şi recucerească fanii, acestea fiind făcute în stilul care i-a consacrat înainte de al doilea album. Însă un mare minus este reprezentat de cele două noi videoclipuri. Se vede de la o poştă bugetul extrem de redus şi calitatea foarte slabă. Însă noile melodii promit mult şi eu abia aştept să ascult „The Phoenix”!

Ca să vă faceţi o idee cu privire la calitatea primelor videoclipuri şi a celor nou-apărute, vă las câteva link-uri.

Realitatea din România anului 2011, zugrăvită perfect de B.U.G. Mafia

Sunt pasionat de muzică şi urmăresc acest domeniu de ceva timp. Am văzut o grămadă de videoclipuri până acum, mai mult sau mai puţin reuşite. Dar parcă niciunul nu m-a impresionat la fel de mult ca cel scos recent de B.U.G. Mafia la piesa „Fără Cuvinte”.

Pur şi simplu este o potrivire extraordinară între versuri, imagini, sunet şi realitatea care ne înconjoară în România anului 2011. Această melodie scoate perfect în evidenţă lupta fiecăruia de a ajunge undeva indiferent de metodele la care trebuie să recurgă sau la oamenii pe care trebuie să-i calce în picioare.

În ţara asta primează Legea Junglei într-un mod foarte negativ şi sinistru.

Sunt convins că majoritatea preferă Hip Hop-ul făcut de Guess Who, Puya, Grasu XXL sau muzica megacomercială scoasă de Dan Bălan, Andreea Bănică, Connect-R etc., dar nu vă puteţi uita la acest videoclip fără să rămâneţi impresionaţi şi şocaţi. E adevărul pur.

Unele hituri internaţionale ajung mai târziu la noi. Mult mai târziu

Melodia „Danza Kuduro” a lui Don Omar a luat recent cu asalt ţara asta din care încearcă toţi să plece. Te loveşte pe la toate colţurile de stradă şi din toate maşinile cu pretenţii de bas şi sunt convins că majoritatea au crezut că e o melodie nouă, dar realitatea e că a apărut acum aproape un an.

Melodia -împreună cu videoclipul- a apărut pe 17 august 2010. Nu poţi spune că nu e o melodie hiper-comercială, pentru că la lansare a trecut de un milion de vizualizări pe YouTube în doar câteva zile, iar acum numărătoarea a ajuns la 177.315.182. Aşa că întrebarea este de ce a început să fie difuzată la noi abia acum? E simplu. Răspunsul este „Fast Five” -film care a avut premiera la noi la sfârşitul lunii aprilie şi care are ca soundtrack „Danza Kuduro”. Tzac pac!

Trebuie să recunosc, prima oară când am auzit melodia, n-am auzit-o la o calitate foarte bună şi am fost convins că e o manea idioată. Aşa că l-am luat la înjurături pe respectivul care dăduse „play”. Am fost nevoit să-mi înghit cuvintele apoi :D.

„Danza Kuduro” înseamnă „Dansul Kuduro” (Kuduro = gen angolez de muzică).

E o melodie decentă, chiar dacă are un videoclip chicios 🙂 .