Trei filme distopice de văzut

Scenă din "Metropolis": schimbarea de tură.
Foto: Scenă din „Metropolis”

Îmi plac filmele distopice. Ne fac să ne gândim mai mult şi mai serios la cum să rezolvăm anumite probleme care ne dau târcoale în prezent.

Vă recomand să vedeţi trei astfel de filme. Sunt mai vechi, dar merită efortul.

Metropolis (1927)

Populaţia din Metropolis e împărţită în două clase: industrialiştii bogaţi – care stau în zgârie-nori – şi muncitorii – care stau sub pământ şi lucrează încontinuu la maşinăriile care alimentează oraşul cu energie. Golul dintre cele două clase e imens şi e nevoie de cineva care să le unească – un mediator.

Filmul poate fi descărcat gratuit de pe Internet Archive.

Logan’s Run (1976)

Ultimii reprezentanţi ai omenirii trăiesc într-un oraş acoperit cu un dom uriaş – menit să-i ţină departe de lumea exterioară (în care nu mai există decât ruine). Maşinăriile asigură totul, iar oamenii trăiesc doar ca să se distreze. Însă ei pot trăi doar până împlinesc 30 de ani.

Nineteen Eighty-Four (1984)

Într-o societate totalitară în care oamenii sunt ţinuţi constant sub supraveghere şi istoria este rescrisă zilnic în funcţie de cum vrea Partidul, personajul principal încearcă să scape – într-un fel sau altul – de Fratele cel Mare.

De văzut: filmele lui Chaplin

Captură foto din filmul "City Lights"
Foto: Filmul City Lights

La cursul de Retorică Vizuală de la masterat, am urmărit filmul „Modern Times” al lui Charlie Chaplin.

Am făcut o pauză de la analizarea fotografiilor şi picturilor şi am trecut la filme, acolo unde ideile sunt mai complexe şi (uneori) mai dificil de urmărit.

Cu ocazia asta m-am convins că merită să acord filmelor mute o atenţie sporită. Am văzut încă două făcute de Chaplin („The Kid”, „City Lights”) şi vreau să mai văd şi altele în viitorul apropiat.

Filmele de genul ăsta au o comicitate pe care n-o mai găseşti în producţiile moderne. E mult mai dificil să joci un rol folosindu-te (în principal) de limbajul nonverbal, iar acţiunea e mai antrenantă -te face să te gândeşti constant la ideile pe care vrea regizorul să le transmită.

Festivalul de film românesc de la New York, finanţat cu ajutorul platformei Kickstarter

Am intrat pe Kickstarter ca să văd în ce stadiu mai e campania pentru finanţarea Festivalului de film românesc de la New York şi am descoperit că organizatorii şi-au atins ţelul.

Datorită campaniei, s-a trecut de pragul de 20.000$ -banii necesari pentru organizarea ediţiei din acest an- cu şapte zile înainte de încheierea perioadei propuse pentru obţinerea finanţării.

Festivalul are ca scop popularizarea noului val al filmelor româneşti în Statele Unite ale Americii.

Evenimentul e organizat de Romanian Film Initiative şi Film Society of Lincoln Center şi va avea loc în perioada 29 noiembrie – 5 decembrie (Lincoln Center, NY).

Prima ediţie a Festivalului de film românesc de la NY a avut loc în 2006, cea din acest an fiind a şaptea.

Actorii mei preferaţi – Top 10

Azi am stat şi am încropit un top al celor mai buni actori pe care i-am văzut pe ecranele mari şi mici în ultimii ani. Poate nu vi se par toţi extraordinari, dar pentru mine sunt uriaşi.

1. Brad Pitt – Cel mai adaptabil actor pe care-l ştiu. A făcut treabă excelentă în multe filme tari, jucând roluri foarte diferite. Recomand: „Fight Club”, „Snatch”, „The Curious Case of Benjamin Button”, „Meet Joe Black”, „The Tree of Life”.

2. Adam Sandler – E perfect pentru comedii, e un tip foarte amuzant. Nici dramele în care a jucat nu-s de neglijat. Recomand: „Click”, „Anger Management”, „Funny People”.

3. Robert De Niro – Un actor extraordinar, cu vechime. Cel mai mult îmi plac rolurile pe care le-a avut în filmele despre Mafie. Recomand: „The Godfather – Part II”, „Once Upon a Time in America”, „A Bronx Tale”, „Casino”, „Meet the Fockers”.

4. Morgan Freeman – Îşi joacă impecabil rolurile, iar vocea sa e perfectă pentru naratori de filme SF-iste. Recomand: „Robin Hood: Prince of Thieves”, „The Shawshank Redemption”, „Seven”.

5. Denzel Washington – Bun, adaptabil. Îmi plac filmele lui de acţiune. Recomand: „Training Day”, „The Pelican Brief”, „Fallen”, „The Book of Eli”.

6. Anthony Hopkins – Un alt actor extraordinar. Nu-mi pot scoate din minte rolurile geniale din „The Silence of the Lambs”, „Instinct” sau „Legends of the Fall” – filme pe care le şi recomand.

7. Tom Hanks – Un actor parcă născut pentru drame şi filme fanteziste. Recomand: „Forrest Gump”, „Apollo 13”, „Cast Away”, „The Da Vinci Code”.

8. Clint Eastwood – Omul ăsta m-a făcut să-mi placă western-urile la nebunie. E o legendă încă în viaţă. Recomand: „A Fistful of Dollars”, „For a Few Dollars More”, „The Good, the Bad and the Ugly”, „Escape From Alcatraz”.

9. Leonardo Di Caprio – A fost actor principal în primul film pe care l-am văzut pe marile ecrane şi a început să adune roluri senzaţionale în filme de acţiune sau SF-iste. Recomand: „J. Edgar”, „Shutter Island”, „Inception”, „Gangs of New York”.

10. Will Smith – Parcă s-a născut pentru a juca în SF-uri. Spontan, exploziv, bădăran, şmecheros – n-are cum să nu-ţi placă să-l vezi pe ecran. Recomand: „Enemy of the State, „I Am Legend”, „Men in Black”, „I, Robot”, „The Pursuit of Happyness”.

Încă două recomandări: „Mad Men” şi „The Sopranos”

Acum puţin timp vă vorbeam de serialele care mi-au plăcut cel mai mult, iar acum a venit momentul să mai adaug două pe listă.

Mad Men e o dramă care se concentrează pe New York-ul anilor ’60, cu accent pe o agenţie de publicitate de pe Madison Avenue. Îl are ca principal protagonist pe Donald Draper (Jon Hamm) – un dezertor cu o identitate furată, care a devenit apoi un publicitar sclipitor. Am văzut din întâmplare primul episod pe TVR şi am rămas plăcut impresionat. Din 2007 şi până acum au fost făcute patru serii, iar luna asta (pe 25) va începe cea de-a cincea.

The Sopranos” (dramă, crimă) se concentrează pe viaţa şefului mafiei din New Jersey, Tony Soprano (James Gandolfini). Deşi sunt pasionat de cărţile şi filmele despre mafie, iniţial am avut o oarecare reţinere faţă de serialul ăsta. Îmi era teamă să nu fie o prostie care să mă dezamăgească, dar mi-am dat seama repede că m-am înşelat. Filmul cuprinde şase serii (1999 – 2007).

Le recomand cu căldură pe amândouă. 🙂

Pe lângă astea, recent am început să urmăresc şi un serial nou-nouţ cu ceva potenţial – „Alcatraz„.

Ne vorbim şi pe Twitter? Follow @Alex_Boiciuc

Primul film

Mi-am amintit când şi unde am văzut prima oară un film la cinematograf.

Se întâmpla chiar în Breaza, pe vremea când Casa de Cultură era folosită ocazional pentru vizionarea filmelor. Ţin minte că am păstrat cu sfinţenie biletul de intrare la „Titanic” (lansat în ’97, ajuns la noi prin ’98).

Probabil ştiţi deja că filmul va fi relansat în cinematografe în aprilie. Dar nu oricum, ci în format 3D. Ar fi interesant de văzut.

Acum mi-e să nu se dea startul unei noi mode cu ocazia asta.

Ne vorbim şi pe Twitter? Follow @Alex_Boiciuc

Filmele mele preferate – Top 10

De fiecare dată când văd „Click”, mă gândesc că ăsta e clar cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată. Aşa că am stat, m-am gândit şi am făcut un mic top personal.

1. Click (anul apariţiei: 2006 / regizor: Frank Coraci) – Pentru că are combinaţia perfectă de comedie, acţiune, dramă şi fantezie. Cine nu ar vrea să-şi controleze viaţa cu o telecomandă? Însă chestia asta e un avantaj sau un dezavantaj?

2. Fight Club (1999 / David Fincher) – E un film care te pune pe gânduri şi te face să realizezi (dacă nu o făcusei deja) că tu NU stăpâneşti nimic, ci lucrurile tale te stăpânesc. E un thriller psihologic în care Brad Pitt joacă un rol genial.

3. It’s All Gone Pete Tong (2004 / Michael Dowse) – Pentru că muzica reprezintă o parte importantă din viaţa mea, iar filmul ăsta îţi arată ce se întâmplă atunci când ai totul şi pierzi exact lucrul cel mai de preţ.

4. Avatar (2009 / James Cameron) – Probabil unul dintre cele mai comerciale filme din istoria cinematografiei (dacă nu cel mai comercial). Îmi place pentru că e cel mai creativ, interesant şi inspiraţional film fantezist pe care-l ştiu -primul pe care l-am văzut la cinema în format 3D.

5. Moromeţii (1988 / Stere Gulea) – Pentru că mi se pare cea mai bună ecranizare a unui roman românesc, iar Victor Rebengiuc îl interpretează perfect pe unul dintre cele mai mari personaje ale literaturii noastre: Ilie Moromete.

6. The Hangover (2009 / Todd Phillips) – E cea mai tare comedie pe care am văzut-o vreodată. E pur şi simplu genială, iar actorii – fabuloşi.

7. Meet Joe Black (1998 / Martin Brest) – Cum ar fi să vină Moartea la tine şi să-ţi spună că trebuie să te ia, dar că e dispusă să-ţi ofere puţin timp în plus dacă îi arăţi cum este să fii uman? E un film impresionant despre viaţă şi dragoste în care Brad Pitt e Moartea şi Anthony Hopkins e ghidul ei.

8. Fallen (1998 / Gregory Hoblit) – Cu siguranţă e cel mai captivant thriller cu accente SF pe care-l ştiu. Denzel Washington e gata să renunţe la tot pentru a omorî un demon.

9. Se7en (1995 / David Fincher) – Un thriller poliţist impresionant. Faptele sunt explicite, dar nu într-un mod exagerat. Iar firul poveştii te duce încetul cu încetul acolo unde nu te aştepţi.

10. The Last Of The Mohicans (1992 / Michael Mann) – Pentru că e filmul clasic străin de care sunt cel mai ataşat.

Ţie ce filme îţi plac?

Belele, alcool şi dezamăgiri în „Jurnalul unui iubitor de rom”

Am fost ieri să văd ceea ce din trailer părea a fi un film foarte dinamic, amuzant şi plin de acţiune. Din păcate, trailerele au deseori prostul şi comercialul obicei de a prezenta exact cele mai importante faze dintr-un film, făcându-l să pară mai tare decât e de fapt.

„Jurnalul unui iubitor de rom” este un film cu faze în care acţiunea trenează, dar el este „piperat” pe ici-colo cu faze dinamice şi hilare. Paul Kemp (Johnny Depp), Bob Sala (Michael Rispoli) şi Moburg (Giovanni Ribisi) formează un trio de jurnalişti alcoolici care intră în diverse belele în încercarea de a-şi practica meseria.

Pot spune că filmul, a cărui acţiune are loc în Puerto Rico-ul anilor ’60, e plin de idei disparate, singurele certitudini fiind romul omniprezent şi atracţia dintre Kemp şi Chenault (Amber Heard). Finalul, din păcate, nu face decât să lase o impresie ştearsă şi dezamăgitoare, pentru că e o „bombă fâsâită”.

Rămân la părerea că cel mai bun rol jucat de Depp e cel din seria „Piraţii din Caraibe”. În schimb, Rispoli şi Ribisi interpretează două personaje extrem de bine conturate şi integrate în acţiune.

Remember: „Cel Bun, cel Rău, cel Urât”

Umblând de nebun pe Youtube, am dat peste coloana sonoră a filmului „Cel Bun, cel Rău, cel Urât” (1966) – western-ul meu preferat din copilărie.

Felul în care Clint Eastwood joacă rolul lui „Blondie” nu are cum să nu-ţi placă. La fel şi ceilalţi doi – Eli Wallach (Urâtul) şi Lee Van Cleef  (Răul). Acţiunea e atât de curată, captivantă şi interesantă, spre deosebire de multe dintre filmele clişeistice din ziua de azi. Western-urile astea aveau o însemnătate aparte pentru mine în copilărie, eram fascinat de cowboy şi indieni, bandiţi şi căutători de aur…

O dată văzusem în program cu o săptămână înainte că urma să fie difuzat la televizor „Cel Bun, cel Rău, cel Urât”. Toată săptămâna aia am aşteptat filmul strângând în paralel dulciuri, ca să am ce ronţăi în timpul vizionării. Happy day.

Multe filme, puţine seriale

Sunt mult mai atras de filme decât sunt de seriale. Asta poate şi pentru că uneori sunt mai pretenţios de fel. Până acum numai cinci seriale mari şi late pot spune că au reuşit să-mi capteze atenţia de la primul şi până la ultimul episod: Lost, Prison Break, Heroes, Californication şi The O.C..

Eu, unul, cred că un serial trebuie să aibă la bază o idee şi o desfăşurare a acţiunii cu adevărat originale ca să atragă atenţia din prima şi tocmai de aceea multe mi se par a fi de duzină. Mie îmi place să văd acel ceva, acel factor X care să-mi oprească degetul din zapat. Dar asta e o treabă pur subiectivă până la urmă. Ce-mi place mie nu o să-i placă şi lui x, chiar dacă e ceva foarte bine făcut.

Un mare plus la serialele de mai sus e că nu au fost zgârcite cu episoadele. Exceptând „Californication”, afcors. Hai, 12 episoade pe serie sunt cum sunt, dar am descoperit zilele astea un alt serial şmecher care-l întrece la zgârcenie: Bored To Death. Sunt doar OPT episoade pe serie. Eh, adevărul e că lucrurile bune durează puţin.

În orice caz, recomand „Bored To Death”. E un serial cretin şi hilar cu bărbosul (Zach Galifianakis) din „The Hangover”.