Reţinerea actului de identitate drept garanţie e ilegală

Ai chef să te plimbi cu bicicleta, să zicem, dar n-ai una, aşa că varianta cea mai la îndemână este să apelezi la serviciile unui centru de închiriere.

Ajungi la un astfel de centru şi ţi se cere să laşi actul de identitate la ei pe toată durata închirierii – o garanţie că nu-ţi vei însuşi bicicleta pe nedrept. Pare o cerere de bun-simţ, nu-i aşa? Poate. Dar legală cu siguranţă nu-i.

Şi când spun asta mă bazez pe prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 97/2005, în care scrie că este interzisă darea, primirea sau solicitarea actului de identitate drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri, de către persoanele neautorizate.

Actul de indentitate NU poate fi reţinut în alte cazuri în afară de cele precizate în respectivul act normativ – adică dacă actul conţine alte modificări, adăugări sau menţiuni decât cele prevăzute de lege, dacă eşti reţinut, arestat preventiv sau eşti la închisoare ori dacă eşti internat în instituţii de reeducare şi de protecţie socială.

Cu toate astea, ne întâlnim la tot pasul cu situaţii în care diverse asociaţii, organizaţii, societăţi comerciale etc. ne cer actul de identitate drept garanţie. Exemplele sunt multe, n-o să insist (închirierea de biciclete, schiuri, ATV-uri etc.).

Aşa că ce-i de făcut?

Sesizări la organele competente

Nu sfătuiesc pe nimeni să tolereze reţinerea actului său de identitate, iar varianta cea mai la îndemână e sesizarea organelor competente să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni în acest caz. Altfel e cam greu să dispară această practică ilegală.

Sesizările se pot face atât la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, cât şi la poliţie (indiferent că e vorba de Poliţia Română sau Poliţia Locală), după cum mi-a spus un reprezentant al Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (Ministerul Afacerilor Interne).

Amenda nu-i mare. Vorbim de o sumă cuprinsă între 75 şi 150 de lei, dar presupun că numărul mare de astfel de amenzi poate duce la dispariţia practicii.

Alternative la reţinerea actului de identitate

Temerea cea mare este faptul că unii indivizi mai neserioşi vor fura bunurile pe care le-au închiriat. Aşa este, nu pot să neg asta. Dar există şi alte variante de a te asigura că prinzi hoţii.

Două exemple în acest sens le-am primit de la Biroul juridic al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova: încheierea unui contract de dare în folosinţă sau a unui contract de închiriere pentru bunul aflat în discuţie. Aceste contracte conţin datele (mai mult decât) necesare identificării hoţilor.

Am întâlnit cazul unei asociaţii din Bucureşti care încheia cu utilizatorii contracte de dare în folosinţă. Cu toate astea, solicita şi reţinerea actului de identitate. O măsură suplimentară lipsită de sens, zic eu, lăsând la o parte încălcarea legii.

Normal că pot exista persoane care să completeze contractul cu date personale false, dar de-asta există reprezentantul asociaţiei care se ocupă de hârţogăraie, nu-i aşa? Nu-i greu să ia fiecare contract şi să verifice pe loc dacă aceleaşi date personale sunt trecute şi în actul de identitate. Şi uite aşa scapi de nevoia de a reţine ilegal actele de identitate.

Acum totul depinde de fiecare în parte. Eu, unul, n-am încredere să-mi las actul de identitate pe mâinile unor necunoscuţi. Îmi este prea greu să tolerez situaţia, aşa că vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi la fel.

Atrageţi atenţia că este o practică ilegală şi refuzaţi să lăsaţi actul drept garanţie. Dacă nu se rezolvă problema aşa, atunci trebuie să faceţi o sesizare.

Eu n-am nimic împotriva asociaţiilor, organizaţiilor, societăţilor comerciale etc. care închiriază diverse bunuri, unele făcând-o chiar pe degeaba. Dar hai să respecte şi legile în timp ce fac treaba asta.

Anunțuri

Proiectul privind exploatarea de la Roşia Montană: De la iniţiere la respingerea definitivă

foto_protest_6oct13
Foto: Oameni protestând faţă de exploatarea minereurilor auro-argentifere de la Roşia Montană | Bucureşti, 6 octombrie 2013.

Proiectul de lege privind Roşia Montană a fost respins de ambele Camere ale Parlamentului.

Despre luarea în discuţie a proiectului de către Guvern am aflat după ce a fost aprobat, pentru că actul n-a figurat pe agenda publică a şedinţei din 27 august 2013.

La cinci zile distanţă (1 septembrie) au avut loc şi primele proteste stradale, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Probabil că pentru mulţi vor fi greu de uitat voltele lui Victor Ponta. Iniţial era împotriva exploatării de la Roşia Montană, apoi Guvernul condus de el a aprobat proiectul de lege care permitea începerea acesteia. Şi, după ce i-a dat undă verde în Guvern, a spus că va vota împotriva proiectului din postura de deputat. Ameţitor.

Cert e că au urmat multe proteste şi marşuri şi din cauza controverselor a fost făcută o comisie specială comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru a fi avizat proiectul.

Drumul proiectului de lege a început la Guvern (august 2013) şi s-a terminat la Parlament (iunie 2014), acesta fiind, în final, respins.

» În infografia de mai jos poţi vedea procesul legislativ al proiectului de lege privind Roşia Montană (click pentru mărire).

Infografie - proces legislativ proiect Roşia Montană

Dacă vrei să vezi şi alte infografii făcute de mine, urmăreşte tag-ul „infografie”.

Un scurt documentar despre Fraţii Manakia

Cel mai complex, interesant şi solicitant proiect pe care l-am avut de făcut la masteratul de Producţie Multimedia şi Audio-Video (PMAV) a fost un scurt documentar despre fraţii Manakia.

Milton şi Ienache Manakia au fost pionieri ai cinematografiei balcanice şi, din păcate, sunt prea puţin cunoscuţi (faţă de cât ar trebui) în ţara noastră.

Eu – împreună cu încă două colege – m-am ocupat de partea de montaj.

Urmăritorii falşi pe Twitter – verificări în Top 10 ZeTweety după şase luni

Acum aproape şase luni, am luat la puricat primii zece utilizatori români de Twitter (topul făcut de ZeList) pentru a vedea câţi dintre urmăritorii lor sunt egali cu zero.

Rezultatele obţinute cu aplicaţia „Fakers” au fost cam îngrijorătoare. Cei zece aveau între 22% şi 93% urmăritori falşi, iar în prezent lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Acum, procentajele oscilează între 27% şi 91%, jumătate dintre ei având peste 50% urmăritori falşi.

Dacă în primă fază @Arhi era „campion” cu 93% urmăritori falşi, noul „campion” la acest capitol e @DjCellBlock (91%). @Arhi, alături de @Smiley_Omul şi @AdiNiculescu, sunt singurii care şi-au redus în ultimele luni numărul de urmăritori falşi. În rest, au fost numai creşteri.

» Mai multe informaţii sunt în infografia de mai jos. Click pe ea pentru mărire.

Infografie - urmăritorii falşi pe Twitter

Am vorbit doar de primii zece, dar cine ştie ce-o fi de la locul 11 în jos?

Dependenţa de smartphone-uri

Smartmeal

Smartphone-ul a devenit rapid cel mai iubit gadget al generaţiei din care fac parte – Generaţia Y. Atât de iubit încât nu te poţi dezlipi de el nici măcar la masă sau la baie.

Primul lucru pe care-l fac, atunci când mă trezesc, e să-mi iau smartphone-ul şi să-mi verific e-mailul şi conturile de pe reţelele sociale. E cea mai bună soluţie pentru a mă pune rapid la curent cu ce s-a mai întâmplat de când mi-am închis laptop-ul (sau de când mi-am lăsat smartphone-ul la capul patului). Apoi, pe parcursul zilei, rar trece o oră întreagă fără să repet (ca un robot) aceleaşi acţiuni. Nu contează că sunt acasă, în transportul public, la facultate sau într-o scurtă pauză. Smartphone-ul mă ajută să-mi umplu timpul aparent pierdut.

Lumea din jur e într-o continuă mişcare şi schimbul de informaţii cu ajutorul Netului mă face să fiu mai eficient. Nu degeaba sunt contactat mai repede şi mai des prin intermediul e-mailului, reţelelor sociale decât prin intermediul SMS-urilor, apelurilor telefonice. Îmi place să fiu prompt, aşa că smartphone-ul îmi permite asta cel mai uşor.

Însă mă folosesc de gadget-ul ăsta şi pentru a afla rapid informaţii de care am nevoie – adrese, date de contact, programe de lucru, indicaţii de drum, recomandări, ştiri sau prognoze meteo.

» Infografia de mai jos conţine câteva date dintr-un studiu (făcut în 2012, în 18 ţări din toată lumea) despre Generaţia Y – cam pe unde îşi folosesc oamenii telefoanele inteligente. Click pe ea pentru mărire.

Infografie / Unde sunt folosite smartphone-urile

Ce obiecte va înlocui smartphone-ul în curând

Utilitatea telefoanelor inteligente tinde să crească odată cu fiecare model scos pe piaţă. Şi asta se traduce în general în înlocuirea altor lucruri de care nu ne putem despărţi în viaţa de zi cu zi.

Evident, asta nu face decât să crească dependenţa de acest gadget.

Exemple de obiecte care în câţiva ani vor fi înlocuite (într-o proporţie mai mică sau mai mare):

  • Banii / cardul de credit. Telefoanele care folosesc tehnologia NFC (Near Field Communication) pot stoca informaţiile cardurilor de credit şi pot fi folosite pentru plăţi acolo unde comercianţii pun la dispoziţie terminale speciale; (via TrendWatching)
  • Cheia maşinii (tot prin NFC). Ideea vine de la compania Hyundai. Dar nu se va rezuma doar la înlocuirea cheii, ci şi la memorarea preferinţelor şoferului (posturi de radio, reglarea oglinzilor etc.) – pe care computerul de bord al maşinii le va respecta automat la conectarea telefonului; (via Mashable)
  • Telecomanda. Poate cea mai simplă idee, dar încă greu de pus în aplicare. Însă problema se va rezolva pe măsură ce noua generaţie de electronice va acapara piaţa. (via CNN)

Posibilităţile sunt nenumărate. Dar înainte de toate ar trebui să se inventeze mai repede acumulatorii ăia minune la care tot visăm de ceva timp.

Efecte negative

Videoclipul de mai sus nu e deloc exagerat. Problema dependenţei tinde să capete şi aspecte negative în unele cazuri.

În Coreea de Sud, de exemplu, sunt 2,5 milioane de oameni dependenţi de smartphone-uri (adică 5% din populaţia ţării), conform Bloomberg. S-au făcut chiar şi clinici speciale pentru cei afectaţi de dependenţa de smartphone-uri. Iar copiii sunt învăţaţi în şcoli cum să se protejeze de folosirea în exces a gadget-urilor.

Deci, puţină cumpătare nu strică. Ar fi ideal să încercăm să ne dezlipim mai des de telefoane, pentru că dependenţa asta duce la procrastinare (sau o amplifică) şi apoi chiar că nu mai rezolvăm nimic.

Tu cât de dependent(ă) eşti de gadget-uri?

Urmăritorii falşi pe Twitter, „cheia” influenţei?

Numărul de urmăritori al unui utilizator de Twitter e un bun indicator al influenţei sale. Dar dacă ai afla că o grămadă dintre acei urmăritori sunt falşi, câtă încredere ai mai avea în respectiva persoană?

Am luat la verificat primele zece conturi din topul întocmit de ZeList şi am descoperit că mai mult de jumătate au peste 50% urmăritori falşi. Unul dintre ei (@arhi) are chiar peste 90%.

  • Mai multe detalii, în infografia de mai jos (click pentru mărire):

Infografie urmăritori falşi

Numerele nu sunt rodul calculelor mele, ci ale unei aplicaţii (făcută de Status People) cu ajutorul căreia poţi verifica orice utilizator de Twitter pentru a vedea câţi urmăritori falşi, inactivi şi buni are.

„(…) 97% dintre conturile de Twitter verificate vor returna rezultate precise. Asta înseamnă că până şi Justin Bieber sau Barack Obama pot obţine o idee destul de corectă despre câţi dintre urmăritorii lor sunt falşi.” – fragment din ştirea care anunţă prima actualizare a aplicaţiei, pentru a obţine rezultate şi mai precise.

  • Aici puteţi asculta nişte interviuri de la BBC Radio în legătură cu subiectul (între minutele 7 şi 17) – unul cu un cumpărător de urmăritori falşi, unul cu un vânzător de urmăritori falşi şi unul cu dezvoltatorul aplicaţiei de la Status People.

Ce e cu conturile false?

În ultima perioadă, vânzarea de urmăritori pe Twitter a devenit o practică obişnuită.

Un studiu făcut de Barracuda Labs arată că preţul mediu pentru 1000 de urmăritori e 18$ şi că un dealer care are 20.000 de conturi false poate câştiga circa 800$ pe zi într-o perioadă de şapte săptămâni.

De asemenea, tot în acel studiu scrie şi că preţul urmăritorilor diferă în funcţie de cât de reali par aceştia.

  • Un cont fals e uşor de descoperit, în mod normal: n-are avatar, are puţine tweet-uri (uneori nici măcar unul), urmăreşte multe conturi şi are urmăritori puţini.
  •  Intraţi aici pentru mai multe informaţii despre studiul lui Jason Ding (Barracuda Labs).

O problemă extinsă

Deşi regulile Twitter-ului consideră vânzarea/cumpărarea de urmăritori ca activităţi de spamming (consecinţa fiind suspendarea contului), există utilizatori străini mult mai faimoşi care au fost prinşi cu mâţa-n sac.

Câţiva dintre ei sunt Mitt Romney, Barack Obama, Lady Gaga sau Justin Bieber. Oamenii ăştia au milioane de urmăritori falşi.

Totuşi, cumpăratul de urmăritori pe Twitter e doar o parte a acestui nou tip de afacere. Poţi cumpăra şi like-uri pe Facebook sau vizualizări pe YouTube.

Totul depinde de tine. Ce fel de utilizator vrei să fii? Unul bun sau unul fals?

Evoluţia României la Jocurile Olimpice de vară (1992-2012)

Sportivii români s-au întors cu nouă medalii de la Jocurile Olimpice de la Londra – cu una în plus faţă de ediţia de acum patru ani (Beijing).

Am făcut o mică infografie cu medaliile obţinute de ţara noastră la ultimele şase ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară, adică cele la care am participat după căderea regimului comunist.

E lesne de văzut că vârful a fost atins în 2000, la Sydney, acolo unde am obţinut 26 de medalii. Apoi am luat-o în jos.

Ce urmează în 2016, la Rio? O vom lua (sau nu) din nou pe o pantă ascendentă?

  • Click pe infografie pentru mărire.

Infografie - Medaliile României la Jocurile Olimpice de vară (1992-2012)

Fă un tur virtual online prin câteva muzee româneşti

Am puricat Internetul şi am făcut o listă neaşteptat de lungă cu muzeele româneşti care oferă tururi virtuale online.

Iniţiativele de genul ăsta sunt demne de toată lauda şi sper ca în câţiva ani să putem vedea pe net cât mai multe muzee. E o metodă bună de a convinge oamenii că au motive să le treacă pragurile.

Atenţie! Pentru a vedea unele tururi virtuale e posibil să fie nevoie să instalezi anumite plug-in-uri (QuickTime, Java, Flash) sau să le actualizezi pe cele instalate deja.

Captură foto: Turul virtual al Muzeului Ţăranului Român (Bucureşti)

Bucureşti:

  • Muzeul Naţional Cotroceni (vezi secţiunea „Tur virtual”)
  • Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (mie nu-mi merge corect nici pe Chrome, nici pe Firefox sau pe IE)
Captură foto: Turul virtual al Complexului Muzeal „Astra” (Sibiu)

Sibiu:

Captură foto: Turul virtual al bojdeucii „Ion Creangă” (Iaşi)

Iaşi:

  • Muzeul de Istorie Naturală (ia la rând panoramele din lista către care te duce linkul)
Captură foto: Turul virtual al Muzeului de Istorie şi Arheologie (Baia Mare)

Baia Mare:

  • Muzeul de Mineralogie (meniul de navigare e în colţul din dreapta-sus al ferestrei turului virtual)
  • Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie (meniul de navigare e în colţul din dreapta-sus al ferestrei turului virtual)
  • Muzeul Judeţean de Artă
Captură foto: Turul virtual al Castelului Peleş (Sinaia)

Alte oraşe:

  • Muzeul de Istorie din Sighişoara
  • Muzeul de Artă Braşov

––––––-!!––––––-

Dacă e vreun tur virtual mişto pe care l-am ratat, anunţă-mă printr-un comentariu şi îl voi adăuga pe listă.

Citeşte şi „Vizitatul muzeelor nu-i un lux”, pentru o listă de preţuri de bilete şi zile cu intrare gratuită în unele muzee bucureştene.

Notă: A apărut o aplicaţie pentru dispozitive mobile cu care poţi găsi muzeele din apropierea ta.

Smaranda

Am urmărit-o pe Smaranda Caragea pentru câteva zile şi am descoperit că e o persoană deschisă, jovială, talentată şi darnică. Îşi împărtăşeşte constant talentul şi cunoştinţele, din pasiune pentru ceea ce face şi pentru ca oamenii obişnuiţi să poată vedea un pic din ceea ce se află în spatele actorilor.

Reportajul de mai jos e despre munca ei la Şcoala de Arte şi Maniere şi despre actorie. Sper să-l urmăriţi cu plăcere şi interes.

  • Reportajul a fost făcut împreună cu colega Diana Rizoiu pentru cursul de Producţie Video Digitală (de la masteratul de PMAV).

Vizitatul muzeelor nu-i un lux

În Bucureşti există câteva muzee importante care oferă vizitatorilor acces gratuit o dată pe lună. Dar, indiferent de asta, adevărul e că preţurile sunt foarte accesibile. Şi dacă mai luăm în considerare şi reducerile, deja ajungem la nişte costuri derizorii.

Dacă aceste lucruri s-ar promova mai des, poate că nu s-ar mai forma cozile alea imense la „Noaptea Muzeelor”.

Muzee care au intrarea liberă o dată pe lună:

  • Muzeul Naţional de Istorie a României: pe data de 26 a fiecărei luni;
  • Muzeul Naţional al Ţăranului Român: pe data de 26 a fiecărei luni;
  • Muzeul Naţional de Artă al României: în prima zi de miercuri a fiecărei luni;
  • Muzeul Naţional „George Enescu”: pe data de 26 a fiecărei luni;
  • Muzeul de Artă „Vasile Grigore”: în ultima zi de miercuri a fiecărei luni.

* Am luat în calcul numai preţurile întregi. Pentru mai multe detalii (reduceri, gratuităţi etc.), consultaţi site-urile muzeelor (care pot fi găsite pe www.cimec.ro).