Eu şi pariurile

În diverse circumstanţe recente, mai multe persoane m-au întrebat dacă joc la pariuri. Răspunsul meu a fost mereu acelaşi: „Nu. Pentru că n-am noroc la pariuri”.

M-am convins de treaba asta undeva prin liceu. Aveam mai mulţi colegi pasionaţi de „sportul” ăsta şi unul dintre ei chiar reuşea să câştige constant, aşa că m-am băgat şi eu. N-aveam mare lucru de pierdut. Pariam de fiecare dată sume modeste şi alegeam pronosticuri aproape garantate. Ei bine, nici p-alea nu le nimeream, pentru că sigur se întâmpla ceva neaşteptat în vreun meci sau două.

Mi-am încercat norocul în felul ăsta câteva săptămâni la rând. Până într-o zi. Tocmai ieşisem de la o casă de pariuri şi mergeam spre casă când am găsit pe trotuar o hârtie de 50 de lei. Şi dacă am văzut eu că am şanse mai mari să găsesc bani pierduţi decât să câştig la pariuri, am renunţat definitiv. 😀

Ne vorbim şi pe Twitter? Follow @Alex_Boiciuc
Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Eu şi pariurile&8221;

Tu ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s