Exerciţiu de imaginaţie cu Kim Jong-il

Aveam un an la Revoluţia din ’89, normal că nu ştiam ce-i ăla comunism şi nici cum era pe vremea lui Ceaşcă. Tot ce ştiu e din poveştile lui tata, ale bunicii, ale altor cunoştinţe, din filme sau din mass media.

Însă, după ce am citit un text semnat de Cristian Tudor Popescu şi am văzut mai multe ştiri legate de moartea liderului comunist Kim Jong-il, nu m-am putut abţine să nu-mi imaginez cum ar fi fost dacă Ceauşescu apuca să moară de moarte naturală şi nu de gloanţele revoluţionarilor.

Românii l-ar fi plâns la fel cum o fac nord-coreenii pentru Kim Jong-il? Şi dacă da, de ce? De frică, de fericire mascată sau din iubire sinceră?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Exerciţiu de imaginaţie cu Kim Jong-il&8221;

  1. Sincer sa fiu pe mine m-a apucat rasul si totodata mila cand i-am vazut pe koreeni (video) plangand fortat si manifestandu-se intr-un hal complet nefiresc. Era amuzant, dar totodata ma strangea inima cand ma gandeam ca inca mai exista asa ceva pe lume si ca as fi putut si eu sa fiu in locul lor…
    Foarte bune intrebarile de la sfarsitul articolului (pe care eu le consider oarecum retorice, care mai mult, zic eu, ne indeamna sa „cadem pe ganduri”).
    Frumos articol, scurt si interesant!

    Apreciază

Tu ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s