Full(over)-time

Lucrul pe care-l urăsc cel mai mult la un job e atunci când munca depusă pentru el nu se termină în momentul în care pleci de la birou sau din redacţie, ci atunci când te bagi la somn.

Poate că sunt eu prea dornic să am libertatea de a mă detaşa total de ceea ce înseamnă job atunci când se încheie programul, nu ştiu. Dar de cele mai multe ori simt nevoia să fac orice mă taie pe mine capul după muncă. Orice îmi face mie plăcere. Vreau să pot pierde timpul ăla liber pe care-l am cât mai aiurea cu putinţă, în compania oricui vreau şi oriunde vreau. Dar nu e mereu cum vrem noi, aşa că trebuie să mă gândesc aproape încontinuu la ce aş putea face a doua zi.

Momentan nu prea simt că mă „pup” cu domeniul în care m-am băgat, iar contribuţia mea e limitată, dar voi trage o concluzie la sfârşitul perioadei de probă. Nu vreau să ratez nicio ocazie profesională, pentru că vreau să am o experienţă cât mai bogată în mass media. E timp destul să-mi dau eu seama unde mi-e locul în presă.

Ah, da… Aşa cum unii ştiţi şi alţii nu, am plecat de curând de la ProSport, după trei ani şi ceva petrecuţi acolo ca web editor şi făcând un adevărat slalom printre valurile de concedieri din trust (generate, evident, de criză). Acum sunt la Kanal D şi o fac pe reporterul pentru o emisiune-magazin matinală şi polivalentă care va începe pe 15 august („Draga mea prietenă”, cu Gabriela Cristea).

Cred că tata e foarte bucuros pentru că nu sunt „slugă la Sârbu”, „slugă la Vântu” sau „slugă la Felix Motanu'”.

Anunțuri

Tu ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s